Laisse la rever
iunie 16, 2010
Pentru nostalgii mai vechi si mai noi…
Sunt tare curioasa daca Sis isi mai aduce aminte de acea caseta pe care, ce-i drept, i-am cam sterpelit-o… ca nu-mi amintesc sa mi-o fi dat de buna voie la vremea aceea!
To whom it may concern
iunie 14, 2010
NU am pretentia ca stiu totul. NU am nici MACAR pretentia ca stiu mult. Trec prin lume cu constiinta, pe care o resimt adesea visceral, cum ca, de fapt, stiu prea putin, adesea NIMIC.
Descopar pe zi ce trece ca stiu si mai putin despre oameni si ca cel mai adesea te suprind (stiu, poate pentru cei mai multi aceasta nu este o breaking news) aceia care in repetate randuri, fara sa le-o fi cerut macar, ti-au spus ca iti vor fi aproape… no matter what. Incepe sa conteze, oricum, din ce in ce mai putin.
Oamenii UITA cu o USURINTA incredibila. Uita ca suntem trecatori, uita ca tot ceea ce ne reprezinta este o acumulare a unor actiuni constante, repetabile, definitorii. Ca, in fond, ezitarile noastre sau tot ceea ce uneori nu facem cum “trebuie” (ca mi-e din ce in ce mai greu sa imi dau seama cine stabileste ce trebuie si ce nu trebuie, ce e corect sau incorect, bine, rau, moral sau mai putin moral) sunt punctuale si, de multe ori, irelevante pentru ceea ce insemnam. Si ca, poate cel mai important, toate acestea isi au rostul lor in dezvoltarea noastra, in devenirea noastra.
Nu m-am nascut sa fac umbra pamantului! Nici ca sa mananc, sa ma reproduc, sa mai ud o floare, sa mai cos un nasture si sa ma duc seara la culcare gandindu-ma ca sunt parte a acestui univers si ca universul ar trebui sa-mi fie recunoscator macar pentru faptul ca am udat floarea, daca pentru restul actiunilor nu.
Am crescut inconjurata, in mare masura, de oameni frumosi. De oameni care, indiferent de ce li s-ar putea imputa de catre unii observatori exteriori, s-au straduit sa imi arate soarele atunci cand el era dincolo de nori, care mi-au spus ca sunt obligata sa lupt NEINCETAT ca sa DEVIN un om mai bun, sa iau de la viata si sa ii ofer in egala masura pentru ca daca exista un Dumnezeu (asta, e drept, e observatia mea ulterioara) acela nu sta cu biciul ca sa ne plesneasca fundurile constiintei pentru ca am gresit, ci este un Dumnezeu al echilibrului, al firescului, al armonizarii.
Mi-au dat o singura pensula, o singura panza si nenumarate culori si mi-au zis: “Tu alegi ce asterni pe panza asta. Tu alegi culorile, umbrele, contururile. Poti imagina un cer mic, peticit, sau unul nesfarsit, greu de cuprins de catre cei mai multi dintre cei care vor privi tabloul tau”. Si mi-au mai spus ca sunt culori pe care nimeni nu le va putea vedea vreodata si ca acelea sunt culorile mele, de care va trebui sa am cea mai mare grija.
Tabloul meu de acum este o acumulare perfectibila, nicidecum perfecta. Si va ramane permanent in aceasta stare oarecum indefinita. Este rezultatul unui efort constant de a folosi ba culori calde ca mierea, ba electrizante, pline de energii tamaduitoare si de o efervescenta pe care negresit o intalnesti la oamnei care, privind cerul, stiu ca dincolo de el se deschid lumi nebanuite in care nu mai conteaza de unde vii sau cum ai venit devreme ce ai ajuns acolo.
Nu am nevoie de confirmarile celor care se grabesc sa arunce cu judecati de valoare. Nu am nevoie de dragostea celor care, in functie de suparari pasagere si, cel mai ades, nejustificate, sunt gata-gata sa ti-o ia inapoi. Nu am nevoie de binecuvantarea celor care imi croiesc drumuri dupa bunul lor plac si se grabesc sa mai reteze o bucata din cerul meu nesfarsit. Nu am nevoie sa ma mangaie nimeni pe crestet si sa-mi spuna ca sunt buna, frumoasa, talentata, minunata.
Am nevoie ca, in ciuda griului pe care mi-l trantesc unii fara voia mea pe panza, sa nu UIT cine SUNT. Cu toate defectele, ezitarile, temerile, constantele si inconstantele mele.
Si mai stiu ca exista in viata mea oameni frumosi (dupa toare rigorile esteticii moralei) care indiferent de cate ori as trece in registrul de culori putin mai sumbre, voi ramane Ioana lor. Pentru ca si ei sunt AI MEI, indiferent de cum picteaza! Si nu e nevoie sa spun cine sunt acesti oameni pentru ca ei STIU!
