cateodata traim ca si cum nu am muri niciodata. uitam de timp si timpul pare sa uite de noi.
as vrea sa-mi asez sufletul intr-un loc cald. un loc in care sa nu existe nici umbre, nici indoieli, nici uitari… sa existe doar clipe rostogolite, rotunde si fara sfarsit. un loc in care el sa se umple cu toate nuantele de verde…
verde incredibil de crud
verde luminos
verde dulce-amarui
verde albastrui linistitor
verde vesel ca un gand jucaus
verdele marii in plina iarna
verde de munte. licheni si frunze si zare…
verdele gradinii cu leagan si nucul batran…
… si iar verde crud, cu miros de pamant reavan, dupa ploaie, vara.
[...] Verde crud [...]